Despre carte: 1966 / Nordul nu a văzut cavaleria tătară. Păduri dese, mlaștini de nepătruns, nenumărate râuri și lacuri au protejat această regiune de hoardele tătar-mongole. Aici locuitorii orașelor devastate au căutat mântuirea. Aici s-au înghesuit meșteri, artiști – într-un cuvânt, toți artizanii, meseriașii care își puteau face munca de zi cu zi aici. Adevărat, în Nord au fost multe războaie, multe incendii, multă durere și multă suferință. La ororile războiului s-au adăugat anii slabi și ciumă. Sate și orașe, mănăstiri și biserici au ars, iar comori de artă neprețuite au pierit în aceste incendii. Și totuși, în comparație cu alte regiuni ale Rusiei antice, Nordul, în vremurile grele ale jugului tătar și mult mai târziu, era o regiune bogată și relativ liberă, care nu trecuse încă toate greutățile exploatării feudale. Aceste împrejurări au conferit artei din Nord un caracter mai democratic și mai popular..